Exista fapte si interpretari ale faptelor. Interpretari care au menirea de a arunca faptele intr-o categorie sau alta. Aparent acesta ordine iluzorie este absolut necesara. Nu neaparat din nevoia de a intelege lucrurile, cat din nevoia de a ne simti uneori superiori faptelor comise de altii, deci inevitabil, superiori celorlalti.
Faptele in sine, sunt goale. Interpretarea faptelor ofera un oarecare contur. Interpretare bazata pe etica sau doar pe ceea ce naste in noi acele fapte.
… ma cam doare in pula!


de dragul cifrei

caci nu e usor de inteles, iar alteori este imposibil


caci e asa

De ceva vreme imi scriu gandurile pe telefon. E nou si stie chesti tari. Dar intre timp am uitat ideea de jurnal. Cumva am considerat ca daca-mi trec trairile sentimentale, ajunge. Acum vad ca nu e deloc asa. Am citi ami jos ca am fost la sanius. In telefon as fi scris trairea simtita in momentul in care galopam, calare pe sanie si orbit de zapada.
M-am gandit ca nu am sa ami scriu aici, dar ar fi o gresala destul de mare sa ignor sirul evenimentelor fizice din viata mea. Mai ales ca am o memorie ce ma lasa mereu, cand vine vorba de lucruri neimportante.
Asa ca… revin!
Azi a fost verisorul meu la mine, cu sotia si cei trei copii minunati. Am mer prin sat, ne-am distrat, apoi a urmat o tura de alergaturi cu cei trei copilasi prin sala de sport…
Am vorbit cu iubita mea care merge sa se vada cu ovidiu. Ceva legat de salon. Probabil ca are sa si doarma la el.
Ziua a fost goala. Manata doar de nerabdarea sosiri zilei de miercuri. Imi imaginez cum o vad iarasi dupa atata timp.


regrete

Draga jurnal! Imi pare rau ca te-am neglijat in ultimele zile, viata mea merge in directii necontrolate de mine, din pacate nici una dintre ele nu a dus la tine. Dar iata ca, in timp ce iubita mea isi face nsite calcule legate de salonul ei, eu imi fac timp pentru tine.
Nu intelege ca timpul ce t-il acord ar fi un cadou nepretuit, ce t-il ofer cu multa placere. Esti jurnalul meu si meriti tot timpul ce t-l acord. Dar sti tu, draga jurnal, cum este cu timpul. Unica resursa epuizabila ce nu o pot cumpara schimba sau intoarce. Ce a trecut a trecut, si trecut ramane. Mai ma hranesc cu amintirile epocilor trecute, nu tanjesc dupa trecut, astept cu nerabdare munca ce-o voi depune pentru viitorul la care visez si prevad ca dumul o sa-mi faca la fel de multa placere, precum atingerea scopului.
Nu spun ca nu-mi lipsesc momentele trecute, sau ca nu-mi este dor de clipe ce-au trecut. As schimba multe, as trai altfel si cand scriu asta imi dau seama ca peste un an am sa spun ca daca as putea intoarce timpul as trai acum altfel.
N-ar fi rau sa incep sa traiesc, prezentul prin perspectiva eu-lui meu din viitor.
Imi lipseste totusi curajul. De multe ori ma opresc sa cuget, si perspectiva esecului ma descurajaza. Tot trecutul ma invata sa nu-mi fie frica de asta, caci eu nu dau gres.
Tot ce-mi place fac bine, excelez, dobandesc si nimic nu-mi sta in cale. Sunt pe cale de a lasa excelentul din mine, la lumina.
Mai trebuie sa stiu, draga jurnal, ca anumite greseli nu pot sa le intorc, deci trebuie sa am grija. Nu trebuie sa iau nimic in gluma, nu trebuie sa fiu neserios. TRebuie sa am grija de cei ce ma iubesc.
TRebuie sa exist echilibrat.


trece timpul

Au trecut trei zile ca doua secunde. Ultima oara cand scriam aveam 28 de ani, acum am 29. Parca a trecut un veac si totusi parca a fost doar o secunda.
Ma plangeam prietenei mele, ca nu-mi palce ziua mea, nu-mi place ce se serbeaza. trecerea timpului. Cum sa sarbatorec asa ceva? De ce, petrnu numele lui dumnezeu m-as bucura ca am de trait cu un an mai putin. Sau ca tocmai ce a mai trecut un an, in care amf acut atat de putine, raportat la cat am vrut sa fac, incet pot sa spun ca am dormit un an intreg. Macar de-as fi dormit bine… dar nici macar asta.
Totusi, sunt si parti bune la tot. Sunt indragostit. N-as fi crezut ca am sa mai traiesc candva asta si uite ca aici sunt. Am coborat de pe piedestalul, faurit de mine, pentru cel mai amre dusman al iubirii si acum sunt pe celalalt piedestal….. ala unde stau toti ceilalti.
Imi spunea prietena ca e atat de normal sa nu-mi placa ziua mea, incat nu se potriveste cu mine, caci eu nu sunt normal. Inca ma ami gandesc ca nu am fost destul de explicit cand am precizat de ce nu-mi pace ziua mea.

Dar despre asta in alta zi, caci acum ma cert cu iubita mea, ah cat de incitanta  este viata!


printre lume

Am un coleg la munca! Am ami multi colegi la munca, dar e unu mai aparte. Fara sa fie intentia mea, gagica lui s-a despartit de el, pentru ca eu fut mai bine. de go on


sa nu cumva sa uit

 Dar ce sa uit, ma rog? Probabil ca ma refer la viata! Viata mea. Viata mea spectaculoasa doar prin meandrele viselor mele, prin culoarea aprinsa oferita de gandurile mele, prin zambetele primite cadou de la cei ce ma inconjoara. Totusi zambetul care conteza cel mai mult e departe demine, si-l vad afisat doar pe monitor. Totusi e mai bine decat nimic, totusi ma fericeste nespus, sufletul acela, femeia aceea.
 Te iubesc, perpetum 


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.